Limbi în pizdă și o face să se simtă în altă lume, unde orgasmul îi curge prin vene ca un drog secret, până își pierde măsura timpului, a spațiului, a respirației, în timp ce picioarele i se strâng spasmodic pe capul lui, iar sunetele ei amestecă plăcerea viscerală cu un râs nebun, de parcă ar fi teleportată într-un univers unde singura lege e să-i mai bage încă o limbă, încă un gest, încă o tresărire care tot prelungește fraza asta până devine mai lungă decât preludiul însuși.